Judecat în cazul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare, Dan Vociculescu urma să fie judecat din nou de magistraţii instanţei supreme în dosarul privind privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare, după ce Tribunalul Bucureşti a luat act de faptul că acesta a fost ales senator. Plecarea de bunăvoie din rândurile parlamentarilor îi permite preşedintelui fondator al partidului Conservator să nu se mai prezinte în faţa judecătorilor ÎCCJ. Mai exact, nemaifiind parlamentar, Voiculescu va putea fi judecat de către o instanţă normală, cel mai probabil dosarul său urmând să fie retrimis Tribunalului Bucureşti. Mai mult, specialiştii în drept susţin că succesiunea faptelor (demisie-candidatură-demisie) şi, mai ales, efectele lor (declinările succesive) constituie date că inculpatul va încerca să se sustragă de la judecată, tinzând la împlinirea termenului de prescripţie. Pe de altă parte, imunitatea parlamentară- la care Voiculescu a spus că renunţă – se referă la măsurile de reţinere, arestare şi percheziţie, nu şi la un proces în justiţie.
Argumente pentru o posibilă arestare
Art. 136 CPP. – În cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua faţă de acesta una dintre următoarele măsuri preventive:
[…]
d) arestarea preventivă.
[…]
Alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura.
Art. 148. – Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre următoarele cazuri:
[…]
a) […] există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei;
[…]
f) inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
