Născută pe 25 octombrie 1931, la Paris, ea a debutat în cinema cu „Treize à table”, de André Hunebelle, în 1955.
După câteva filme comerciale, „Rocco şi fraţii săi/ Rocco et ses frères”, de Luchino Visconti (1960), i-a lansat cu adevărat cariera, fiind nominalizată la premiile BAFTA. Jucând în multe filme, alternând rolurile mari cu pelicule mediocre, ea s-a remarcat mai ales în „Le mari de la femme à barbe” (1963), „Dillinger est mort” (1969), de Marco Ferreri, „Vivre pour vivre”, de Claude Lelouch (1967), „Mourir d’aimer”, de André Cayatte (1971), şi „Cache” (2006), de Michael Haneke.
A fost recompensată cu premiul Cesar pentru rolurile din „Profesoara de pian”, de Michael Haneke (2001), „Mizerabilii” (1995), „Docteur Françoise Gailland” (1976) şi a fost nominalizată la aceleaşi premii pentru rolul din „The Key Is in the Door” (1978). Totodată, a primit premiul pentru întreaga carieră la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) în 2005.
A fost căsătorită cu actorul italian Renato Salvatori – decedat în martie 1988, la mult timp după ce s-au separat, şi a avut o fiică, Giulia, relateză Mediafax.
