Piesa prezintă “un spectacol de o actualitate şocantă şi dureroasă, despre criza unui om aflat pe valurile crizei societăţii, un rechizitoriu tragicomic la adresa egoismului feroce, o farsă în care viaţa nu face nici două parale, iar moartea este speculată în folosul interesului propriu”, se menţionează pe site-ul Teatrului Naţional Bucureşti (tnb.ro). Piesa a avut premiera în România în 24 mai 2009. Alături de Dan Puric, din distribuţie fac parte Costel Constantin, Adela Mărculescu, Ileana Olteanu, Marius Bodochi, Marius Manole, Tania Popa, Silviu Biriş, Maria Buză, Andrei Finţi, Lamia Beligan, Rodica Ionescu, Florin Lăzărescu, Tatiana Constantin, Vitalie Bichir, Mihai Cuciumeanu şi Nikita Dembinski. Scenografia este semnată de Diana Ruxandra Ion. Biletele pot fi achiziţionate de la Agenţia Teatrală, de luni-vineri între orele 11-17.
Povestea „Sinucigaşului”
Autorul piesei, Nikolai Robertovici Erdman, dramaturg şi scenarist rus, s-a născut la Moscova la 16 noiembrie 1900. Piesele sale „Mandatul” şi „Sinucigaşul” sunt considerate capodopere ale genului şi fac legătura între teatrul satiric al lui Gogol şi teatrul absurdului de după cel de-al doilea război mondial. Ca poet, se înscrie în grupul Imaginiştii, curent artistic iniţiat de Serghei Esenin. În 1924, Erdman i-a încredinţat „Mandatul”, prima sa piesă, celebrului regizor Vsevolod Meyerhold. Premiera de la Moscova a fost un triumf iar spectacolul s-a jucat de peste 350 de ori în teatrul lui Meyerhold, dar şi în alte oraşe importante din Uniunea Sovietică, precum şi în Germania sau Japonia. În 1928, Erdman a scris „Sinucigaşul”, o piesă cu o traiectorie artistică zbuciumată. Meyerhold a dorit să pună în scenă şi acest text, dar tentativele lui s-au izbit de refuzul categoric al autorităţilor. Nici Teatrul Vahtangov, condus de un alt regizor faimos, Konstantin Stanislavski, nu a reuşit să monteze spectacolul. Disperat, Stanislavski i-a trimis o scrisoare lui Stalin în care îl compară pe Erdman cu Gogol şi în care descrie entuziasmul lui Gorki pentru această piesă, potrivit tnb.ro. Deşi Stalin a considerat că piesa este “goală de conţinut şi dăunătoare”, şi-a dat totuşi acordul pentru o reprezentare a piesei. După acestă vizionare, repetiţiile au fost întrerupte definitiv iar Erdman a fost deportat în Siberia timp de trei ani. Redus la tăcere, Nikolai Erdman a reuşit să supravieţuiască, dar nu a mai scris piese de teatru.
