Primul transport al scrisorilor cu avionul a avut loc pe aerodromul din Villacoublay. Într-o dimineaţă rece din toamna anului 1913, avionul locotenentului de cavalerie Emmanuel Ronin, un monoplan Morane-Salnier G, a decolat în faţa jurnaliştilor prezenţi la eveniment spre Pauillac, o localitate din sud-vestul Franţei, aflată la o distanţă de 500 de kilometri.
La originea acestei "premiere naţionale" s-a aflat Alfred Massé, ministrul Comerţului, Industriei, Poştei şi Telegrafului, care, impresionat de traversarea Canalului Mânecii de Louis Blériot, în 1909, a susţinut exploatarea acestui nou mijloc de deplasare, avionul, care putea să ajute "corespondenţa să câştige un termen de 15 zile pentru a ajunge la destinaţie".
“Până în anii 1911-1912, aviatorii erau cunoscuţi doar în rubricile sportive ale ziarelor. Militarii au fost primii care s-au arătat interesaţi de avion altfel, văzând în el un mijloc util pentru a vedea ce se întâmplă în spatele liniilor inamicului”, povesteşte Michel Aka, fost pilot în aviaţia franceză.
A doua instituţie administrativă care s-a arătat interesată de avion a fost Poşta, care avea următoarea preocupare: să afle dacă aceste aparate de zbor puteau să transporte corespondenţa respectând orarele stabilite.
Puţin cunoscut, acel prim zbor "oficial cu scop comercial" din 1913, care urma după o primă tentativă de a parcurge în zbor distanţa de 27 de kilometri ce desparte oraşele Nancy şi Lunéville în 1912, nu a rămas în posteritate aşa cum a făcut-o epopeea "Aéropostale de Latécoère", lansată în 1918 şi care a intrat în legendă odată cu traversarea Atlanticului de către Jean Mermoz în 1930.
Totuşi, zborul dintre Villacoublay şi Pauillac a generat o nouă modă: celebra ştampilă "Par Avion", folosită în premieră mondială în timpul acestui zbor, a fost apoi "imitată de toate administraţiile poştale din lume", reaminteşte Michel Aka, care deţine în colecţia sa una dintre scrisorile istorice transportate de locotenentul Robin.
