Instituţia a fost înfiinţată la 1/13 aprilie 1866, ca „Societate Literară Română”, şi-a început activitatea în anul următor, sub numele de „Societatea Academică Română”, iar la 29 martie 1879, prin înalt decret, a fost declarată institut naţional, sub denumirea de Academia Română, potrivit www.acad.ro.
Ca instituţie naţională, Academia Română a împlinit, în plan cultural şi ştiinţific, unirea românilor înainte ca ea să se fi produs în plan politic. De-a lungul existenţei sale, în Academia Română s-au regăsit reprezentanţi marcanţi din toate domeniile ştiinţelor (filologice, istorice, matematice, fizice, chimice, biologice, geonomice, tehnice, agricole, silvice, medicale ş.a.), ale literaturii şi artei, reprezentanţi ai cultelor, armatei şi vieţii politice.
În prezent, instituţia are 14 secţii, 3 filiale, în Iaşi, Cluj-Napoca şi Timişoara, institute, centre de cercetare ştiinţifică pe diverse domenii şi fundaţii. Pe lângă acestea, se numără şi Biblioteca Academiei Române, Editura Academiei (înfiinţată în 1938) şi revista „Academica” (înfiinţată în oct. 1990).
Președintele Academiei Române, un clujean
Primul preşedinte al Academiei Române după 1990 a fost inginerul Mihai Corneliu Drăgănescu (2 februarie 1990-18 ianuarie 1994), membru titular al acestui for din 22 ianuarie 1990, urmat de inginerul Virgiliu N. G. Constantinescu (18 ianuarie 1994-16 ianuarie 1998), membru titular al Academiei din 18 decembrie 1991.
La 5 aprilie 2018, Adunarea Generală a acestui înalt for l-a ales în funcţia de preşedinte pe Ioan-Aurel Pop, doctor în istorie, rector al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (din 2012).
